Vine Sfântul Toma de Aquin. Spune: "Laudă lui Isus."
"Te simți mai bine?"
Maureen: "Da."
"Dumnezeu este cu tine. Doresc să împărtășesc mai departe o înțelegere cu tine. Există o diferență între a fi sfânt și a fi un sfânt. Omul sfânt a intrat în Prima Cameră--Inima Imaculatului Inaltă Maria. El are foame după Dumnezeu, dar are încă multe zone de iubire de sine în inimile sale. O capcană pe care Satan o pune pentru astfel un suflet este dorința suflui să fie cunoscut ca sfânt. Desigur, fiecare suflet din Prima Cameră are tentații unice. Ar trebui să se roage zilnic ca acestea să i se arate. Numai așa poate fi perfecționat."
"A Doua și a Treia Cameră sunt cele care adâncesc sfântenia și perfectează sufletul în Sfânta Iubire. Pe măsură ce se întâmplă, spiritul său devine liniștit. Când sufletul avansează către a Patra Cameră--Conformitatea cu Voia Divină--el se mișcă încet spre sfințenie. El gândește mai puțin la cum oamenii, locurile și lucrurile îl afectează. Focul său este pe Voia Divină a Tatălui Dumnezeu."
"Nu există niciun fanfar--niciun semn exterior--care anunță sfințirea personală a suflului. Este între suflet și Dumnezeu. Dacă sufletul nu este mai întâi sfânt, el nu dorește sfințenie cu un inimă sinceră."
"Multe doresc să fie cunoscuți ca fiind sfinți, dar puține ating acest scop în adevăr. Sfinția nu vine cu titlu, poziție sau vocație, ci cu simpluțe și umilință, cum le-a avut Juan Diego."