Marți, 24 februarie 1998

Domnul meu a început să cânte pentru mine pe drum spre capelă. „Vino la Mine, fiica Mea, vino.” Când am ajuns, Domnul meu era acolo în albastru și alb. A zis: „Laudă lui Iisus. Îngerele Meu, t-am ales pentru că m-ai ales pe Mine. Este așa cu toți cei consacrați Mie. Doresc ca aleșii Mei să nu se opună mai mult unul altuia ci să se unească într-o efort comun de rugăciune. Dacă prin voința liberă toți răspund, v-oi ține pe voi ca piatra în praștiul lui David. Împreună vom ucide apostazia, avortul și războiul. Acestea sunt uriașii răului care amenință lumea.”

„Uniți-vă ca un cânt de laudă, toți grupurile mariane. Nu sunteți diferiți ci asemeni în chemarea Mea către voi. Nu căutați diferențe ci unitate în duh.”

„Să fie seara de sâmbătă o oră comună de rugăciune între voi. Sâmbata este ziua Mea. Seara se apropie. Timpul e scurt și devine mai scurt. Uniți-vă, copiii Mei. Folosiți rozariile ca arme, nu ca un pasatism liniștit. Doresc atât de mult să împărțesc victoria cu voi.”

„Voi binecuvânta pe cei care Mi se răspund.”