Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

A patrasprezecea Oră
De la 6 la 7 AM

Isus este adus din nou în fața lui Caiaphas, apoi la Pilat

Pregătire înainte de fiecare oră

Iubitul meu Isus plin de durere! Acum ești afară din închisoare, dar atât de obosit încât te clatinzi la fiecare pas. O lasă-mă să vin lângă tine și să-te sprijină când eşti pe punctul de a cădea.

Văd că soldații Te-au adus recent în fața lui Caiaphas. Deși dezfigurat, apari printre ei ca soarele, răspândind lumină din toate părțile. Caiaphas se bucură să te vadă atât de bătut și razele luminii tale îl orbește mai mult. În mânia sa, întrebă din nou:

„Ești adevăratul Fiu al lui Dumnezeu?”

Tu, iubirea mea, răspunzi cu cea mai mare măreție, dar în tonul tău obișnuit blând și emoționant, care poate cuceri toate inimile:

„Da, tu spui că sunt adevăratul Fiu al lui Dumnezeu.”

Deși puterea acestei afirmații face o impresie puternică asupra acelor judecători necuvenți, orice sentiment bun este sufocat. Fară să vrea să afle mai mult, strigă la unison:

„Este vinovat de moarte, este vinovat de moarte!”

Caiaphas confirmă sentința de moarte și Te trimite la Pilat. Și Tu, iubitul meu Isus condamnat, primești această sentință de moarte cu o supunere plină de dragoste. Astfel, răscumpereți toate păcatele comise cu premeditare și răutate; răscumpereți pe cei care, în loc să se jeli pentru răul făcut, încă se bucură și se mândresc cu păcatul. Aceasta îi duce la orbire și sufocă orice lumină și har în ei. Viața mea, mulțumirea Ta și rugăciunile Tale găsesc ecou în inima mea. Eu de asemenea mă răscumpăr și rug pentru tine.

Iubitul meu dulce! Acum văd cum soldații depravați, după ce Te-au condamnat la moarte, Te prind din nou, îți pun noi funii și lanțuri și Te leagă atât de strâns încât aproape nu mai poți mișca. Te împing și te trag afară din palatul lui Caiaphas.

Mulțimi de oameni așteaptă pe tine, dar nimeni să-te apere. Tu, soarele meu divin, treci printre ei pentru a-i înconjura toți cu luminile tale.

Făcând primele pași, ai intenția de a include toate pașii oamenilor în propriul tău, rugându-te și răscumpărând pe cei care fac pași din motive rele: unii pentru a se răzbuna, alții să ucidă; aceștia să trădă, aceia să fure sau să comită alte jafuri. O cum toți aceste păcate Te rănesc inima! Pentru a preveni atât de mult rău, te rugi și te răscumperești și îți oferî totul Tatălui.

Pe măsură ce Te urmez, văd cum Tu, soarele meu, te întâlnești cu alt soare pe primul treaptă al scării din palatul lui Caiaphas: Maria, mama noastră bunică. Ochii voștri se întâlnesc, lovind rănile unul ale celuilalt. Deși este o consolare pentru voi să vă vedeți, inimi voastre sunt străpuns de durere! Ce durere pentru Tine să vezi mama Ta palidă și în cea mai adâncă tristețe! Ce durere pentru Mama Ta să Te vadă pe Tine, soarele divin, întunecat de atât de multe insulte și lacrimi și umed de sânge! Dar nu prea mult timp puteți să vă bucurați de consolarea schimbului de priviri, deoarece nu puteți schimba nici un cuvânt unul cu celălalt în durerea oprimatoare, dar inimile voastre împărțesc totul și se întâlnesc. Soldații Te împing înainte, o Iisuse! Lovit și tras mai mult decât mers, ajungi la scaunul de judecată romană.

Iisuse meu, Te urmez cu mama Ta plângătoare, cu care mă unesc complet în Tine. Dar dă-mi o privire de dragoste și dă-mi binecuvântarea Ta.

Reflecții și Practici

de Sf. Părinte Annibale Di Francia

Iisus iese la lumina zilei și este adus înaintea lui Caiaphas. Cu fermitate El confirmă că Este Fiul lui Dumnezeu.

Și când noi ieșim, ne lăsăm să fii direcționați de Iisus? Compoziția noastră este un exemplu pentru ceilalți și pașii noștri sunt ca magneti care chemă sufletele în jurul lui Iisus? Toată Viața lui Iisus este un strigăt continuu după suflete. Dacă ne conformăm Voiei Sale—that is, dacă piciorii noi cheamă suflete pe măsură ce mergem, dacă bătăile inimilor noastre, ecouând Bătăile Divinului Inimă, se armonizează cu ele și cer suflete, și așa mai departe cu tot restul—noi, operându-ne în acest fel, vom forma Umanitatea lui Iisus în noi. De aceea, fiecare strigăt suplimentar după suflete pe care îl facem este o marcă suplimentară pe care o primim de la Iisusele nostru. Este viața noastră totdeauna aceeași sau o schimbăm pentru rău, în funcție de întâlnirile pe care le avem?

Iisuse meu, Sfântație fără egal, ghidă-mă și să se manifeste și exteriorul meu toată Viața Ta Divină.

Sacrificiu și Mulțumire