Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Seventeenth Ora
De la 9 la 10 AM †

Iisus Încoronat cu Spini, Batjocorit și Ridicolizat. Ecce Homo! Condamnat la Moarte de Pilat

Pregătire înainte de fiecare oră

Iisus, dragostea mea infinită! Cât mai Te privesc, cu atât mai mă dau seama ce suferințe ai. Ești deja o singură rană; nu există niciun loc pe Tine care să fie vindecat. Executorii sunt furioși că Tu îi privești încă cu dragoste în această agonie. Privirile Tale pline de iubire, bune și fermecătoare sunt atâtea voici care doresc chiar mai multă suferință și noi chinuri. Henchmenii, nu numai pentru că sunt inumani, ci și neconștient constrânși de dragostea Ta, Te pun pe picioare să îți infligească o nouă suferință și durere încă mai amară. Dar Tu, nedorind să stai în picior, cadîi din nou în sângele Tău. Chinovnicii Tale, furioși de aceasta, Te ridică cu picioarele și lovituri și Te trag la locul unde vei fi încoronat cu spini.

Iisus Încoronat cu Spini

Iisus, dacă nu mă susții cu privirea Ta de dragoste, atunci nu mai pot să Te văd suferind. Tremurul trece prin inima și sufletul meu; inimă mi se lovește, simt că sunt aproape de moarte. Iisuse, ajută-mă!

Parcă Te aud spunând:

"Copile meu, curaj! Nu pierde nimic din ceea ce am suferit și privește cu atenție învățăturile Mele. Trebuie să renovez pe omul întreg. Vinovatia l-a încoronat cu rușine și disgrație, astfel încât nu poate apărea înaintea Măriei Mele; vinovatia l-a dezonorat și i-a făcut pierdut toate drepturile la onoare și glorie. Așadar voi fi încoronat cu spini pentru a-i restabili coroana pe fruntea omului, să-l readucă la toate drepturile sale și să-i dăruiesc onoarea și gloria lui. Spinii Mei vor fi voici de răscumpărare și justificare înaintea Tatălui Mein pentru atât de multe păcate ale gândurilor, în special cele ale mâniei; vor fi raze de lumină pentru fiecare spirit creat și rugăciuni intercesoare ca copiii oamenilor să nu mai mă pătune. Așadar, unește-te cu Mine, intercedează și răscumpără împreună cu Mine."

Iisuse, dușmanii Tăi cruzi Te fac să șezi, îți puneau o veche pelerină purpurie în jurul gâtului, făceau o coroană de spini și o puneau pe capul Tău adorabil cu furie diabolică. Apoi iau bățuri, Te lovește și lasă spinile să pătrundă în fruntea Ta, uneori chiar în ochii, urechile, creierul și gâtul Tău.

Dragule meu, ce agonie, ce suferință nepoftită! Câte morți cruciate ai trecut prin ele! Sângele Tău curge deja pe față, astfel încât aproape nimic altceva decât sânge nu este vizibil. Cu toate acestea, sub aceste spini și acest sânge, fața Ta sfântă strălucesc cu blândețe, iubire și pace. Pentru a încheia comedia, îți dau o trestie ca sceptru, iar acum poate începe batjocura lor. Te salutează ca Regele Evreilor, Lovește coroana Ta și Te dă lovituri de pumn.

Ţi păstrezi tăcerea și astfel plăți pentru ambiția celor care se strădau după stăpânire și demnitate, făcând satisfacție celor care se comportă necuviincioasă în poziții de mare rang și astfel devin ruina popoarelor și sufletelor lor încredințate.

Cu trestia pe care o țineți în mâna Ta, faceți reparație pentru atât de multe lucruri bune dar fără spirit interior, chiar și pentru cele făcute cu intenții rele. Prin a suferi batjocură și dispreț, plățiți pentru acele oameni care profană, disprețuiesc și ridicolizează cele mai sacre lucruri.

Iisuse, Rege meu! Dușmanii Tăi continuă cu insultările lor, sângele curge în astfel de abundență din capul Tău cel sfânt peste fața Ta încât am greutăți să aud vocea Ta dulce. O I aș vrea să pun capul meu sub aceste spini pentru a simți pungerea lor.

Iisuse, cât de frumos ești în mijlocul acestor mii de chinuri! Pare că mi-ai vorbi:

"Copile meu, să spună aceste spini că vreau să fiu instalat ca Rege al Inimilor, pentru că toată stăpânirea Mi se cuvine. Luă-spinii Mei și răneste inima ta cu ei. Să scurgă din ea tot ce nu Mi aparține. Lasă un spin în inimă ca semn că sunt Regele tău, pentru a împiedica pe altul să se instaleze în tine. Faceți turul la toate inimile. Prin rănirea lor cu spinii Mei, să scape fumul trecător al mândriei și toată murdăriea pe care o conțin astfel încât fiecare să M-instaleze ca Rege."

Dragostea mea, inima mea se strânge când trebuie să Te părăsesc. Să intre spinii Tăi în urechile mele pentru a auzi doar vocea Ta, în ochii mei pentru a privi numai la Tine, în gura mea ca limba mea să rămână mută față de orice ar putea ofensa pe Tine și să aibă libertatea să Te lăudeze și glorificez în toți oamenii. Iisuse, Rege meu! Înconjoară-mă cu spinii Tăi ca ei să mă protejeze, apere și mă facă mereu minunat de Tine.

Acum voi șterge sângele Tău și Te vor caresa, pentru că văd că dușmanii Tăi Te duc înapoi la Pilat, care va condamna pe Tine la moarte. Mântuitorul meu încununat cu spini, ajută-mă să pot continua pe calea Ta de suferință.

Iisuse înaintea lui Pilat din nou

Inima mea săracă, rănită de dragoste și străpunsă de suferința Ta, nu poate trăi fără Tine. De aceea Te caut și Te găsesc din nou înaintea lui Pilat.

Ce spectacol șocant! Cerurile se cutremură, iadul tremură din teamă și mânie în același timp. Viața inimii mele, ochii mei nu pot să Te vad fără a ajunge aproape de moarte. Dar dragostea Ta captivatoare mă constrânge totuși să Te privesc pentru a cugeta pe deplin suferința Ta. Și Te privesc cu suspiruri și lacrimi. Iisuse, ești încă dezbrăcat din hainele tale. În loc de o rochie, Te văd îmbrăcat în sânge. Carnea ta se desprinde în bucăți de trupul tău, osemintele sunt expuse, fața Ta cea sfântă nu mai este recunoașterea. Spinii au pătruns până în ochii Tăi din capul Tău. Văd doar sânge care curge pe pământ, lăsând o urme de sânge după pași tăi.

Nu te mai recunosc, ești atât de lovit, ai ajuns la cel mai jos nivel al rușinii și la cea mai înaltă grad de suferință. O, cu greu pot suporta vederea ta! O, aș vrea să-te scoată din puterea lui Pilat, să-ți închid în inima mea și să-ți dau odihnă. Cum aș vrea să îngrijesc rănile tale cu dragostea Ta, să inund tot lumea cu sângele Tău, să scufund toate sufletele în el și să le duc la Tine ca prada suferințelor Tale.

Cel mai răbdător Iisuse, te pot vedea cu greutate prin spinii pentru a vorbi cu mine:

"Copile meu, vine în brațele Mele legate, pleacă capul la pieptul Mein și vei simți cea mai intensă și amară durere. Ce vizi din umanitatea Mea afară este doar deborșarea agoniei Mele interioare. Atenție la bătăile inimii Mele și vei înțelege că fac reparatii pentru nedreptățile multor stăpâni, pentru opreșiunea săracilor și a nevinovaților care sunt urmăriți după vinovăți. Fac reparatii pentru trufia celor care, pentru a-și păstra demnitatea, poziția lor, bogățiile, nu se gândesc să calc pe orice lege și să facă nedreptate vecinului lor deoarece închid ochii la lumina adevărului.

Cu spinii Mei vreau să disec spiritul lor trufiaș și, prin golurile pe care le formează în capul Mein, să deschis drum pentru Mine să ajung la spiritul lor să pună totul în ordine în el în duhul adevărului. Dacă stau așa de adânc umilit înaintea acestui judecător nedrept, astfel voi face pe toți să înțeleagă că doar virtutea conferă aceea demnitate care îl face om rege asupra sine. Vreau să învăț toate stăpânii că doar virtutea, combinată cu un spirit drept, îi fac demni și capabili de a conduce și domni pe alții. Toate demnitile fără virtute sunt în schimb cadouri periculoase și deplorabile. Fiică mea, să-i ajungă actele Mele de reparatii la inima ta și continuă să ți se adreseze suferințelor Meine."

Când Pilat Te vede așa de bătut rău, tremură și exclamă cu emoție:

"Este posibil ca o asemenea cruțime să se găsească în inima omului? Adevărat, când am condamnat acuzatul la flagelare, nu a fost voia mea ca el să fie tratat astfel." Complet stupefiat și nereușind mai departe să privească fața ta plină de durere, abate privirea de la Tine. Pentru a găsi motive mai convingătoare pentru a Te elibera din mâinile dușmanilor Tăi, El organizează un nou interogatoriu cu Tine.

"Spune-mi, ce ai făcut? Poporul tău te-a dat în mâna mea. Ești adevărat rege? Și ce este regatul Tău?"

Nu răspunzi la aceste întrebări urgente ale lui Pilat, Iisuse meu. Complet absorbit în Tine însăși, gândești doar să salvezi sufletul meu sărac cu prețul atât de multă suferință.

Deoarece Pilat nu primește răspuns, adaugă:

“Nu știi că este în puterea mea să Te eliberez sau să Te condamn?”

Ți Tu, dragostea mea, care vrei ca lumina adevărului să strălucească în spiritul lui Pilat, dai un răspuns:

"Nu ai putere asupra Mea dacă nu ti s-ar fi dat de sus. Aceia care Mă predau în mâinile voastre au un păcat mai mare."

Ecce Homo!

Mișcat de blândețea glasului Tău, Pilat, într-o excitare, hotărăște să-ți arate dușmanilor pe terasa palatului. Speră că compasiunea va trezi în inimi lor când Te vor vedea atât de bătut. Astfel vrea el să te elibereze.

Iisuse, cu durere! Inima mea se prăbușește când Te privesc. Cu greu străbatești urmând pe Pilat, încovoiat sub coroana de spini tremurată. Sângerarea marchează pașii Tăi. Când ieși afară, vezi o mulțime în tulburare, așteptându-ți condamnarea cu aviditate. Pilat cere liniște pentru a atrage atenția tuturor și să fie înțeles de toți. Tremurănd, ia cele două colțuri ale mantiiei tale purpurii care acoperă pieptul și umărul Tău, le desface astfel încât toate poată vedea cum ai fost bătut, și vorbește cu glas tare:

“Ecce homo! Uitați, ce om! Nu mai are chip de om. Priviți rănile sale; nu este recunoscut. Dacă a făcut rău, atunci a suferit destul, chiar prea mult. Am regretat deja că l-am biciuit. Deci eliberăm-l.”

Iisuse, dragostea mea, lasă-mă să Te țin! Sub greutatea unei astfel de suferințe severe nu mai poți sta pe picioare și te clătini. Ah, în acest moment solemn se hotărăște soarta Ta. La cuvintele lui Pilat este o tăcere adâncă în ceruri, pe pământ și în iad. Imediat după aceea, ca dintr-o singură gură, strigatul pornește de la toate gurile:

"Răstigni-l, răstigni-l! Vrem să moară!"

Iisuse, viața mea, văd cum mori. Strigătul morții se ridică în inima Ta. O lasă-mă, te rugăm, să mor cu Tine acolo! Tu, Iisuse torturat de mine, vorbește-mi, mișcat de durerea mea:

"Copile, plecă capul la Inima Mea și ia parte de suferințele și lucrările Mele de răscumpărare. Momentul este solemn: se hotărăște moartea Mea sau a omului. În acest moment două pârti curg în Inimile Mele. Într-una sunt sufletele care vor moartea Mea pentru a găsi viață în Mine. Prin acceptarea morții lor, ele sunt scăpate de osânda veșnică și porțile Regatului Cerurilor se deschid să le primească. În cealaltă pârtie sunt aceia care vor moartea Mea din ură și astfel sigile osânda lor. Inima Mea este sfărâmată. Apropierea fiecărei dintre aceste suflete de prăbușire e nesprecut de aproape de Mine. 'Durerile iadului Mă înconjoară' (Ps 17:6). Vai, inima mea nu mai poate suporta aceste dureri amare. Simt moartea acestor suflete la fiecare bătut de inimă, cu fiecare suflare și repet din nou: 'O să se verse atât mult sânge în zadar? Sufletul Meu va fi zădărnicit pentru atâția?'¹

Copile, ține-mă sus, nu mai pot! Partajează în chinurile Mele. Fie viața ta un sacrificiu constant pentru a salva sufletele și ușura durerile inimii Mele."

Iisuse, să fie suferințele Tale mele, iar faptele de răscumpărare ale Tale să găsească un ecou în mine.² Dar văd că Pilat este supărat și îl determină să exclame:

"Cum să-l crucific pe regele tău? Nu găsesc nici o vinovătie la el." Și evreii strigă atât de tare încât aerul tremură:

"Noi nu avem alt rege decât împăratul. Dacă îl eliberi pe acesta, tu nu ești prieten al împăratului. Crucifică-l, crucifică-l!"

Condamnat la Moarte de Pilat

Pilatul, care nu mai știe cum să se ajute pe sine, își face adus o bazin cu apă din teamă că va fi privit de funcția sa și se spălă mâinile în timp ce vorbește:

“Sunt nevinovat de sângele acestui om drept.” Și evreii strigă din nou:

„Sângele lui să fie asupra noastră și a copiilor noștri!”

Cunoscându-L, Iisuse meu, condamnat, ei izbucnesc în bucurie, bat din palme și strigă de fericire. În timp ce tu, Iisuse meu, răscumperești pe cei care, stând la puteri, din teamă de oameni și pentru a nu pierde funcțiile lor, calcă legea cea mai sfântă fără să se îngrijoreze de prăbușirea întregilor neamuri. Răscumperești pe cei care favorizează răul și condamnă inocenții. Răscumperești și pe cei care provoacă mânia divină pentru a-i pedepsi după vinovătia lor.

Dar în timp ce răscumperești, inima Ta sângerează deoarece vezi înainte că poporul ales va fi lovit de blestemul cerului. Evreii au hotărât liber și au sigilat blestemul cu sângele Tău, pe care l-au chemat asupra lor.

Iisuse, inima mea se prăbușește. Permite-mi să o țin în mâini și să fac faptele de răscumpărare ale Tale minele. Doar dragostea Ta caută lucruri mai mari. Nevinovat căutai crucea. Viața mea, te voi urma. Odihnește-te puțin în brațele mele. Apoi ne vom duce împreună la Golgota. Rămâne cu mine și binecuvântează-mă.

Reflecții și Practici

de Sf. Părintele Annibale Di Francia

De la 9 la 10, încoronat cu spini, Iisus este batjocorit ca rege și supus insultelor și durerilor neauzite. El Repară într-un mod special pentru păcatele mândriei. Și noi—evităm sentimentele de mândrie? Atribuim lui Dumnezeu binele pe care îl facem? Ne considerăm inferiorii altora? Mintea noastră este întotdeauna golă de orice alte gânduri pentru a da naștere Harului? De multe ori nu dăm naștere Harului prin umplerea minții noi cu altele. Apoi, deoarece mintea noastră nu este complet plină de Dumnezeu, noi însine cauzăm

diavol să ne deranjeze și poate chiar fomentăm ispită. Când mintea noastră este plină de Dumnezeu, când diavolul se apropie de noi, neschimbându-și direcția spre care să îndrepte ispitele sale, confuz, fuge. De fapt, gândurile sfinte au atât putere împotriva diavolului încât, pe măsură ce el este pe punctul de a se apropia de noi, ne rănesc ca multe spade și îl alungăm.

Așadar, plângem nedrept când mintea noastră este deranjată și ispită de dușman. Este supravegherea săracă a noi care-l împinge pe dușmanul nostru să ne atace. El spionează mintea noastră pentru a găsi mici goluri și să ne atacăm. Atunci, în loc să-i ulem lui Iisus cu gândurile sfinte ale noastre și să scoatem din capul Lui spinile, nemulțumitor, le împingem mai adânc, făcându-Lu simți prigoana mai aspră. Astfel, Harul rămâne frustrat și nu poate realiza tăbălirea inspiratiilor sale sfinte în mintea noastră.

De multe ori facem chiar mai rău. Când simțim greutatea ispitelor, în loc să le adunăm la Iisus, făcându-le un fascicul pentru a fi arse de Focul iubirii Sale, ne îngrijorăm, ne întristăm și speculam asupra acelorași ispite. Așadar, nu numai că mintea noastră rămâne ocupată cu gânduri rele, ci toată sărăcia ființei noi rămâne ca înmuiată de ele; și așa ar trebui aproape un miracol din partea lui Iisus pentru a ne elibera. Și Iisus ne privește prin spinile aceleași și, chemându-ne, pare să spună: „Ah, copilule Meu, tu însuți nu vrei să te lipiști de Mine. Dacă ai venit imediat la Mine, aș fi ajutat-o pe tine să te eliberezi de deranjamentele cu care dușmanul le-a adus în mintea ta și n-ai face ca Eu să suflă atât pentru întorsul tau. Am cerut ajutor de la tine pentru a fi eliberat de spinile atâtea aspre; dar am aşteptat zadarnic, căci ești ocupat cu munca pe care dușmanul tău te-a dat-o. O! Cât mai puțin ispitit ai fi dacă vii imediat în brațele Mele. Atunci temându-Mă și nu pe tine, dușmanul ar pleca imediat de la tine.”

Iisuse Meu, să-mi sigile spinile gândurile în Mintea Ta și să împiedice dușmanul să creeze orice fel de ispită.

Când Iisus Se face simțit în mintea noastră și în inima noastră, îi răspundem Inspiratiilor Sale sau le punem în uitare? Iisus este batjocorit ca rege. Și noi—îl

respectăm toate lucrurile sfinte? Le folosim cu toată reverința care li se cuvine, ca și cum le atingeam pe Iisus Hristos însuși?

Iisuse Meu încununat, să-mi fac simțite spinile Tale astfel încât din prigoanele lor să învăț cât suferăști și să-ţi constituie Rege al întregii ființe a mea.

Afișat de la balcon, Iisus este condamnat la moarte de către aceiași oameni care l-au iubit și au beneficiat atât de El.

Iubind, Iisus acceptă moartea pentru noi, pentru a ne da Viață. Și suntem gata să acceptăm orice durere pentru a împiedica pe Iisus să fie ofensat și să suferă? Durerea noastră trebuie acceptată astfel încât nu să facă ca Iisus să sufere. Și deoarece El a suferit infinit în Umanitatea Sa, și deoarece trebuiem să continuăm Viața Lui pe pământ, trebuie să răspundem durerilor Umanității lui Iisus Hristos cu dureri noastre.

Cum compătim durerile pe care le sufere Iisus văzând multe supturi răpite din Inima Sa? Ne facem noi durerile Lui propriile noastre pentru a-L alinia de toate ce el sufere? Evreii vor să-L crucifice, ca să moară ca un criminal și ca numele Sau să fie șters de pe fața pământului. Și ne străduim noi ca Iisus să trăiască pe pământ? Cu faptele noastre, cu exemplul nostru, cu pașii noștri trebuie să punem o Marcă Divină în lume, pentru ca Iisus să fie recunoscut de toți și pentru ca prin lucrările noastre Viața Sa să aibă un Ecou Divin, auzit de la un capăt al lumii la altul. Suntem gata să dăm propria viață pentru ca iubitul nostru Iisus să fie eliberat de toate ofensele sau ne imităm mai degrabă pe evrei, oameni atât de favorizați—aproape ca supturile noastre care sunt atât de iubite de Iisus—and strigăm cu ei „Crucifige” [să fie crucificat]?

Iisuse condamnat, să fie condenarea Ta propria mea pe care o accept pentru dragostea Ta. Și pentru a-Ti consola, mă voi toca continuu în Tine, ca să-Te aduc în inimile tuturor ființelor, ca să Te fac cunoscut de toți și ca să le dau viața Ta tuturor.

¹ Parafrază a versetului psalmului: Ce profit în vărșarea sângelui meu? Ps.30,10.

² adică sufletul le imită pe ele.

Sacrificiu și Mulțumire