Cele Douăzeci și Patru de Ore ale Pasiunii Domnului Nostru Isus Hristos

Cele 24 de Ore ale Patimilor Amare a Domnului nostru Isus Hristos de Luisa Piccarreta, Fiica Mică a Voinței Divine

† A Patra Oră ␤ De la 8 la 9 PM†

Cina Euharistică

Pregătire înainte de fiecare oră

Iisuse, dragostea mea dulce! Deoarece iubirea Ta pentru noi nu este niciodată suficientă pentru Tine, văd că Te ridici de la masă la sfârșitul Cenei și cânti cu ucenicii Tăi imnul mulțumirii către Tatăl pentru a face reparație neagradei ființelor. Astfel percep, o Iisuse, că în tot ce faci și în orice intră în contact cu Tine ai cuvintele pe buze: „Multe grații, Tatal meu!” Aceste cuvinte le iau de la buzele Tale. În toate momentele și locurile vreau să spun: „Multe grații pentru mine și pentru toți!”, ca să înlocuiș neagradea.

Iisuse, dragostea Ta nu se odihnește încă. Te aud chemând pe ucenicii Tăi să se așeze din nou. Primi un bazin, Te încingești cu o fațolă de in și te prosternezi la picioarele ucenicilor într-o poză atât de umilă încât atragi privirile întregului cer și îl minunești. Chiar apostolii privesc în suspansie fără suflare. Dar spune-mă, dragul meu, ce faci? Și ce este acest gest al cele mai adânci umilințe, o umilință care niciodată nu s-a văzut și niciodată nu se va vedea?

„O fiule de om”, răspunde Iisus, prostrat la picioarele apostolilor, "Eu doar doresc sufletele lor¹ și cu lacrimi gândesc un plan de dragoste pentru a le lega de Mine. Cu simbolul apelor tale amestecate cu lacrimile mele vreau să curățez sufletele lor de orice imperfecțiune și să le pregătesc să mă primească în Marele Sacrament. Această acțiune de purificare mi-e atât de dragă încât nu vreau s-o încredințez îngerilor sau Mamei mele Drage. Eu însăși vreau să curăț sufletele apostolilor mei pentru a le face demni să primească roadele Sacramentului Binecuvântat. Așa vreau să fac reparație pentru toate faptele bune, dar mai ales pentru administrarea sacramenților care se fac în spirit de indiferentism și nu în Duhul lui Dumnezeu. O, cât de multe fapte bune se fac care mă onorează mai puțin decât m-onorauză, care mi dau amărăciune mai degrabă decât plăcere, care îmi dă moarte mai curând decât viață!² Acești păcăți sunt cele ce mă durerește cel mai mult. Suflul meu, numără toate păcățile făcute împotriva mea. Fă reparație cu acțiunile mele de atonement pentru a consola Inima mea care se scufundă în amărăciune."

Iisus meu suferind! Viața Ta o voi face a mea pentru a expia atât de multe păcate. Vreau să intru în cele mai ascunse colțuri ale inimii Tale divine ca să expiez cu inima Ta propriuzisele ofense aduse-ţi de cei care Ţi sunt cei mai dragi. Vreau să Te urmez în totul și, într-unirea cu Tine, să merg la toate sufletele care vor să Te primească în Euharistie şi să intru în inimi lor. O Iisuse, cu lacrimile Tale şi apa cu care ai spălat picioarele apostolilor, săm spălăm sufletele celor ce Ţi vor primi pe Tine. Săm curățăm inimile lor, scotem praful de care sunt murdăriţe și le aprindem ca să Te poată plăcea. Când vezi cum speli picioarele ucenicilor cu o ardoare iubitoare, Ţi te privesc pe Tine ştiu că altă durere strigă inima Ta. Apostolii reprezintă toți viitorii copiii ai Bisericii, dar și, prin imperfecţia lor, toate răul ce va avea loc în Bisercică, deci tot urmărirea suferințelor Tale. Unul simbolizează slăbiciunile, altul minciuna; primul este simbol al ipocriziei, celălalt al unei iubiri exagerate pentru câștigurile pământeşti. În Petru găsim hotărârile care nu sunt fermecatoare, păcatele multor conducători ecleziastici; în Ioan slăbiciunea chiar a celor mai credincioşi ai Tăi, căci şi el s-a adormit în Grădina de Olivi după ce se odihni pe Inima Ta, doar pentru a fugi; în Iuda toți apostazii cu toate răul grav care rezultă din apostazia. Inimile Tale sunt suprapuse de durere și iubire. Deoarece nu poţi să stăpâneşti măreția durerii precum şi măreția iubirii, Te opri la picioarele fiecărui apostol, vărând lacrimi, expiazând pentru fiecare dintre aceste păcate și cerându-le putere şi fermitate tuturor lor.

Iisuse meu! Şi eu mă unesc cu Tine şi fac rugăciunile Tale şi acte de expirare ale mele. Vreau să rămân cu Tine, să uneş lacrimile mele cu ale Tale, ca Tu să nu fii niciodată singur, ci să mă ai mereu lângă Tine pentru a împărţi suferințele Tale.

Iisuse dragostea mea! Te văd la picioarele apostolului Iuda. Respirația Ta este greoaie, plângi şi singuri în tăcere. Speli picioarele lui, le săruti, le apuşi pe inima Ta. Când glasul Tău se stinge din durere, Te uiteşti la trădător cu lacrimile în ochi și îi spui inimii sale: "Fiu meu, îţ te rugăm cu vocea lacrimilor Mele să nu pornești pe drumul iadului. Dă-mi sufletul tău, care-l doresc, prosternat la picioarele tale. Spune-mă ce vrei să faci? Ce intenţionezi să faci? Îţi voi da totul, doar nu te ruina pe tine însuţi. O cruță-mă de această durere, mie, Dumnezeului tău!" Şi din nou şi din nou săruti picioarele lui.³

Iisuse meu! Când recunoşti aspritatea inimii sale, inima Ta se strânge. Iubirea Te suprapune, pare că forţa Tăi se slăbeşte. Iisuse viața mea! Permite-mă să Ţi susțin în braţele mele. Înțeleg că acestea sunt artificii ale iubirii Tale pe care le folosești cu păcătosii obstinați. Dar când mă miluiesc de Tine şi fac reparatiune pentru insultările pe care le primeşti de la astfel de suflete, îţ te rugăm să-mi permiti să merg peste pământ în unirea cu Tine ca să ofer cadoul lacrimilor Tale păcătosilor obstinați ca inimi lor să se încălzească; îţ te rugăm să le dai iubirea Ta pentru a-i legă de Tine astfel încât nu mai poată scăpa de la Tine. Astfel, vei fi compensaţi pentru durerea cauzată prin căderea lui Iuda.

Iisus, prieten și bucurie a inimii mele! Văd că dragostea Ta urmează cursul ei, purtându-Te cu ea. Te ridici și te apropiești de masă cu dorință, unde pâinea și vinul sunt deja gata pentru consacrare. Trăsăturile divine ale feței Tale iau o expresie atât de blândă, atât de iubitoare, care nu a fost niciodată văzută înainte. Ochii Tăi strălucesc mai mult decât soarele, fața Ta se roșește și devine radianță, bucuria cerescă joacă în jurul buzelor Tale, toată apariția Ta exterioră ia măreția Creatorului.

Te văd, dragostea mea, transfigurat. Divinitatea Ta străluceste prin coaja umanității Tale. Vederile Tale, ca niciodată înainte, atrag atenția tuturor. Apostolii sunt cuprinși de o dulce bucurie și aproape nu se curăță să respire, mama grațioasă a Ta Se găsește în spirit la masa Ta pentru a vedea minunile dragostei Tale. Îngerii coboară din ceruri. Pare că se întrebă unul pe altul: “Ce este acest lucru? Nu e aceasta excesul, nebunia iubirii? Un Dumnezeu nu creează un nou cer sau o nouă pământ, ci Se dă El însuși o noă existență transformând materia perisabilă a unei mici pâini și vin întrucorpul și sângele umanității Sale.” O dragoste nesătioasă! Cât timp toți ucenicii sunt adunați în jurul Tău, te văd să iei pâinea în mâinile Tale sfinte și o oferi Tatălui. Auz vocea Ta dulce spunând: "Tată Sfânt, mulțumesc că Tu întotdeauna auzi pe Fiul Tău. Tată Sfânt, muncește cu Mine. Odată ai trimis-Mă de la Cer în pământ să devin om în pântecela unei fecioare pentru a salva copiii Noștri. Acum permite-mi ca “Cuvântul” să devină carne în fiecare gazdă pentru a continua mântuirea fiilor omenirii și a fi viața fiecărei suflet.” Uită-te, Tată, mai rămân doar câteva ore. Cum pot sa fie atât de fără inimă încât să părăsesc copiii Mei singuri și orfani! De mulți sunt dușmanii lor, de multe sunt păcatele lor, groaznicele întunecimile minților lor, marea slăbiciune a inimilor lor la care sunt supuși. Cine va veni în ajutorul lor?

O I te rug, lasă-mă să rămân în fiecare gazdă pentru a păzi viața copiii Mei, pentru a fi lumina, puterea și forța lor. Unde altfel vor merge? Cine va fi ghidul lor? Lucrările mâinilor Noastre sunt veșnice, nu pot rezista iubirii Mele, nu pot și nu voi părăsi copiii Mei singuri.”

Tatăl este mișcat de cuvintele Tale aprinse de dragoste și coboară din cer. Acum Tatăl și Sfântul Duh sunt cu Tine pe masa altarului, Iisuse meu! Acum vorbești cuvintele consacrării cu un glas clar și impresionant. Fără a Te goli, Te faci prezent în fiecare pâine și vin într-un mod sacramental.

Iisuse meu! Cerurile se pleacă și Ție oferă un act de adorare în noul stadiu al cele mai adânci umiliri. Acum dragostea Ta este mulțumită. Văd toate gazdele consacrate pe altar până la sfârșitul timpului. Dar atâtea gazde sunt împletite cu coroana Patimilor Tale dureroase, pentru că atât de multe persoane răsplătesc excesul dragostei Tale doar cu excesul nemulțumirii, chiar cu crime groaznice.

Iisuse, Inima inimii mele! Vreau să fiu întotdeauna cu Tine în fiecare tabernacol, în fiecare potir, în fiecare Gazdă Sfântă, pentru a putea oferi acte de reparare pentru toate ofensele aduse-Ți în sacramentul dragostei.

Iisus, Te contemplez în Sfânta Gazdă, îți sărut fruntea cu gândul meu, pe care este tronată măreția Dumnezeirii, dar simt și spinii coroanei de spini. Oh, cât de multe suflete nu-ţi cruță spinii de spin în Sfânta Gazdă! În loc să-ţi ofere omagiu cu gânduri bune, vin cu gânduri rele. Îți pleci capul din nou ca și în Patimile Tale, primeşti şi suferi loviturile pe care spinii gândurilor lor rele ţi le cauzează. Dragostea mea! Mă apropie de Tine să împărţesc sufletările Tale. Primeşte toate gândurile mele în spiritul Tău pentru a ține depărtate acești spini care-ţi provoacă atât de amară durere. Să se topească fiecare gând al meu cu fiecare gând al Tău, ca să fac penitență pentru fiecare gând rea şi astfel să-ţi adouci sufletările!

Iisus, binele cel mai mare! Văd privirea dragostei a ochilor frumoşi ai Tăi îndreptată către cei care se prezintă înaintea Ta. El cere o privire de dragoste în schimb. Dar cât de mulți se prezintă înaintea Sfintei Gazdă şi privesc alte lucruri ce-i distrag, astfel robându-ţi plăcerea pe care o-ar fi dat-o un privit de dragoste. Plângi Tu, dar și obrazul meu este umed de lacrimi. - Iisuse, plânge! Vreau să cobor îngerii mei în Tăi. Pentru a împărţi sufletările Tale cu Tine, pentru a face penitență pentru toate privirile curioase, Ţi ofer ochii mei care ar trebui să fie întotdeauna îndreptați către Tine!

Iisus, văd că Tu asculti cu atenție creaturile Tale ca să le consoli. Ele, din contra, roagă la Tine fără devoţie, obișnuit şi fără încredere. Şi auzirea Ta suferă mai mult în această gazdă decât în Patimile Tale. Iisuse, vreau să-ţi fac să audzi toate armoniile cerului, să unesc auzul meu cu al Tău, să împărţesc sufletările Tale, să Te consol și să fac reparație!

Iisus, viața mea! Văd chipul cel sfânt al Tău umed de picături de sânge, dezfigurat şi palid. Creaturile Tale se prezintă înaintea bineului cel mai înalt expus. Dar în loc să-ţi ofere onorurile cuvenite, pare că Te bat pe obraz şi Te urâtă prin purtarea lor indecentă şi vorbirea necuviincioasă. Ca și în Patimile Tale, primeşti aceste nedreptăți cu pace şi răbdare şi le suferi. Iisuse, vreau să apropie obrazul meu de al Tău, nu numai pentru a fi obiectul disonorului pe care Te arată ei, ci și pentru a împărţi toată durerea Ta cu Tine. Cu mâinile mele vreau să curăț chipul Tău de urâturi, să-ţi apasă pe inima mea. Din tot sufletul meu as vrea să fac atâtea părți şi să le pun înaintea ochilor Tale cât sunt suflete care Te onorează. Vreau să transform toate impulsurile şi mişcările mele în atât de multe genuflexiuni pentru a face penitență fără încetare pentru necuviinţele pe care creaturile Ţi le-au arătat!

Iisuse! Când Te prezinti copiilor omenirii în Sfânta Gazdă, eşti silit să te culci pe atât de limbi necurate, rele şi blasfematoare. Oh, cât de amară pentru Tine! Pare că ești otrăvit de aceste limbi. Este mai rău când cobori în inimi lor. Dacă ar fi posibil, cu plăcere as primi aceste limbi să transform toate vorbirile lor păcătoase, care Te ofendă atât de mult, în cuvinte de laudă!

Iisus, bunătatea mea cea mai mare! Văd capul Tău atât de obosit, epuizat și complet consumat de activitatea Ta plină de dragoste. Spune-mi, ce faci? Și Tu răspunzi: "Copile meu! Trebuie să locuiască în Gazda consacrată de dimineață până seara pentru a forja lanțuri de iubire. Când sufletele vin, le leg de Inimă mea. Dar știi ce fac ele atunci? Mulți se eliberează cu puterea și sfâșie lanțul dragostei mele în bucăți. Deoarece aceste lanțuri sunt legate de Inimă mea, suferă chinuri nespus de dureroase. Prin ruperea lanțurilor mele, ele anulează munca mea de dragoste, lasă creaturile să le pună lanți și să le folosească pentru a-și atinge scopurile. Aceasta o fac chiar în prezența Mea. Un astfel de comportament Mă durerește atât de mult încât aș muri din durere dacă ar fi într-un stare capabilă de suferință." - Cum sufăr cu Tine, Iisuse meu! Inima Ta este expusă la atâtea chinuri. Astfel Te rog să-mi pun pe inimă acele lanțuri pe care alții le sfâșie, pentru a-ți plăți dragostea mea și pentru a-Te consola de insultele cu care sufletele Tăi Te lovește.

Iisuse! Atât de puternic și tânăr este focul ce arde în inima Ta încât vrei să-i dai vent lanțurilor sale și să trimiți săgeți de dragoste la inimile oamenilor. Mulți, însă, le deviază și le întorc cu săgeți, sulițe și proiectile de răceală, leneșie și neagrade. Cât de mult motiv ai Tu, Iisuse meu, să plângi amărăciune pentru asta! Acum văd inima mea gata să primească nu numai acele săgeți de dragoste care sunt destinate mie, ci și cele pe care alte suflete le resping. Voi face reparație pentru răceală, leneșie și neagrade primite de la aceste suflete.

Iisuse, sărut mâna Ta stângă și astfel vreau să fac reparație pentru toate avansurile ilegale și faptele indecente care se petrec în prezența Ta. Te rog să mă ține mereu aproape de inima Ta. Slava Tatălui...

Iisuse, sărut mâna Ta dreaptă și cu ea vreau să fac reparație pentru toate sacrilegiile, inclusiv cele comise de preoți care celebrază într-un stare indecent. De cât de multe ori ești Tu, dragostea mea, silit să cobori din cer în mâini și inimile necuviincioase! Chiar dacă este rușinos pentru Tine să Te găsești în astfel de mâini, iubirea Ta Te silește să faci asta din nou și din nou. Da, unii dintre slujitorii Tăi renovează Pașiunea Ta, renovesc uciderea lui Dumnezeu cu păcatele lor și sacrilegiile. Iisuse, mă înspăimânt doar de gândul asta. Dar totuși Te pui Tu și în aceste mâini necuviincioase, așa cum Te-ai pus în mâinile evreilor în timpul Paștii Tale. Ca un miel blând, aștepți moartea din nou, dar și convertirea slujitorilor necuviincioși ai altarului.

Iisuse, cum suferești! Te uite în jur căutând o mână care să-Te elibereze de aceste mâini pline de sânge. Dacă te găsești într-o astfel de mănuși, Te rog, cheamă-mă. Ca reparație, vreau să-Te încercui cu puritatea îngerilor, să răspândesc mirosul virtuților Tale în jurul Tău, să-ți iau nevoia de a fi în astfel de mâini. Vreau să deschid inima mea pentru Tine ca un loc de mântuire și adăpost. Și pe când locuiești în mine prin Sfânta Comunie, voi ruga pentru preoți, ca toți să fie demni în slujba Ta.

Iisuse, sărut piciorul Tău stâng și astfel vreau să fac reparație pentru cei care Te primește obișnuit fără dispoziția sufletească potrivită. Slava Tatălui...

Iisus, săr utz pe piciorul Tău drept și prin aceasta vreau sǎ fac reparație pentru cei care Te primește doar ca o batjocură. Oh, dacă au curajul sǎ facă asta, atunci Te rugăm sǎ renovezi minunatul pe care l-ai făcut asupra centurionului Longinus. Cum ai vindecat sufletul său și l-ai convertit prin atingerile cu sângele ce ieșea din inima Ta străpunsă, așa și prin atingerea sacramentalǎ a celor răi, transformă simțurile de dispreț sau ură în dragoste și blasfematorii în iubitori. Slava Tatălui...

Iisus, Te ador și Te lăud pe inima Ta bunǎ, în care se adună toate ofensele. Vreau sǎ fac reparație pentru toate ofensele împotriva Sfântului Sacrament, să-ți dau dragostea oamenilor ca răspuns la dragostea Ta și sǎ împărtășesc cu Tine toate suferințele Tale. Slava Tatălui...

Iisus. Dacă orice ofensǎ ar trebui să scape de sub reparația mea, închide-mă în Inima Ta și în Voia Ta ca într-un închisor, astfel încât sǎ fac reparație pentru fiecare ofensǎ. O voi cere și Maicii Tale Sfinte sǎ mă aibǎ mereu cu Ea, astfel încît să pot face penitență împreună cu Ea pentru totul și pentru toți. Astfel vom lăsa valurile de amărăciune cu care oamenii Te inunda pe Tine să se scurgă de la Tine.

Iisuse! Amintește-te că și eu sunt o creaturǎ mizerabilǎ, păcătoasă. Închide-mă în inimǎ Ta și cu lanțurile dragostei Tale nu numai sǎ fac din mine un prizonier, ci și să leag de Tine fiecare gând, fiecare simț și dispoziție, mâinile și picioarele mele, astfel încât n-avem alte mâini și picioare decât ale Tale. Să fie inimǎ Ta închisorul meu, lanțul meu forjat din dragoste, flacăra mea hrana, suflarea mea sufletului meu. Fie Voia Ta Sfântǎ barile care m-împiedică sǎ ieșesc din închisoare. Atunci n-o simt decât foc și nu văd decît flăcări. Îți dau viața mea. Cât timp rămân cu Tine în închisor, Tu vei avea libertatea Ta în mine. Nu este asta intenția Ta când Te închizi în Ostia, sǎ primești libertate de la sufletele care Te primesc, astfel încît să te desfășori în ele? Acum binecuvântă-mă ca semn al dragostei Tale. Dă sufletului meu sărutul mistic al dragostei când mă bucur de îmbrățișarea Ta. Slava Tatălui...

Dulce Inimǎ a lui Iisus! Când ai instituit Sfântul Sacrament al Altarului și ai văzut în spirit neagrumea ingratitudinii și blasfemiile de la creaturile Tale, totuși nu te-ai întors. Chiar când ești rănit și umflat cu amărăciune, înghiți totul în imensitatea dragostei Tale. După ce ai învǎțat pe apostolii Tăi și le-ai adăugat că ei de asemenea sǎ facă ceea ce Tu ai făcut, i-ai consacrat preoți dându-le puterea să consacreze. Astfel gândești la toți preoții în același timp și crezi un mijloc pentru a face reparație pentru totul.

La sfârșitul Cenei de Taină, Te duci cu apostolii Tăi către Grădina Ghetsemani, unde trebui să înceapǎ Patimile Tale. Țe-ți companie peste tot, Iisuse meu, pentru a ține o însoțire credincioasă. Când te plimbai, vreau sǎ fac reparație pentru toate sufletele care părăsesc Biserica cu mințile împrăștiate și distrase; vreau de asemenea să-ți cer lumina și harul celor preoți care nu se bucură deloc de acte sacre din cauza faptului că nu folosesc bine mijloacele de grație.

Reflecții și Practici

de Sfântul Părinte Annibale Di Francia

Iisus este ascuns în Ostia pentru a da Viață tuturor. În ascunzătorile Sale, El îmbrățișează toate veacurile și dă Lumina tuturor.

Așadar, ascunzându-ne în El, vom da viață și lumină tuturor cu rugăciunile noastre și reparatiile, chiar ereticilor și necredincioșilor, pentru că Iisus nu exclude pe nimeni.

Ce trebuie să facem în ascunsul nostru? Pentru a deveni asemănători cu Isus Hristos, trebuiem să ascundem totul în El, adică gândurile, privirile, cuvintele, bătăile inimii, afecțiunile, dorințele, pașii și lucrările; chiar rugăciunile noastre – trebuie să le ascundem în Rugăciunile lui Isus. Și așa cum Iisus iubitor îmbrățișează toate veacurile în Euharistie, noi vom face același lucru. Lipindu-ne de El, vom fi gândul fiecarei minți, cuvântul fiecărei limbi, dorința fiecărui inimii, pașul fiecărui picior, lucrarea fiecărui braț. Făcându-a astfel, vom desviat din Inima lui Isus toate răutățile pe care toți creaturile ar vrea să le facă Elui, încercând să înlocuim această rău cu tot bunul pe care îl putem face, și așa încât s-o silescă Iisus să dea mântuire, sfântenie și iubire tuturor sufletelor.

Pentru a răspunde Vieții lui Isus, viața noastră trebuie să fie în total conformitate cu cea a Lui. Sufletul trebui să aibă intenția de a fi în toate tabernacolele lumii pentru a-i face continuu companie și a-i da continuitate consolare și reparație; și cu această intenție să facem toată acțiunile zilei. Primul tabernacol este în noi, în inima noastră; deci trebuie să avem o atenție mare la tot ce Bunul Isus vrea să facă în noi. Multe ori, fiind în inimile noastre, Isus ne face simțit necesitatea rugăcii. Ah, e Isus care vrea să se roage și ne dorește alături de El, aproape identificându-se cu glasul nostru, cu afecțiunea noastră și cu toată inima noastră pentru a face ca rugăciunea noastră să fie una cu cea a Lui! Și așa, pentru a da onoare Rugăcii lui Isus, vom fi atenți să-i dăm totul din noi însuși, astfel încât Iisus iubitor să ridice Rugăcia Sa la Ceruri să vorbească cu Tatăl și să Renoveze în lume efectele proprii rugăciuni.

Trebuie să avem atenție la fiecare dintre mișcările noastre interioare, pentru că Bunul Isus acum ne face să sufărăm, acum vrea ca noi să fim în rugăciune, acum ne pune într-o stare interioră, apoi în alta, pentru a repeta Viața Sa în noi.

Să presupunem că Isus ne pune în situația de a exercita răbdarea. El primește atât de grave și atâtea ofensă de la creaturile, încât se simte mișcat să recurgă la pedepse pentru a love creațiile. Și aici Ne dă ocazia să exercităm răbdarea. Și trebuie să-i dăm onoare, purtând totul cu pace, așa cum face Isus. Răbdarea noastră va lua din mâinile Lui pedepsele pe care alte creaturi le trag de la El, pentru că El va exercita propria Sa Răbdare Divină în noi. Și așa cum este cu răbdarea, tot așa și cu toate celelalte virtute. În Sacramentul, Iisus iubitor exercită toată virtuțile; din El vom trage tărie, docilitate, răbdare, toleranță, umilință, obediință.

Bunul Isus ne dă Carnea Sa pentru hranire, și noi i-o vom da Lui dragostea noastră, voința, dorințele, gândurile și afecțiunile pentru hrănirea Lui. Astfel, vom concura cu Dragostea lui Isus. Nu vom lăsa nimic să intre în noi care nu este El; deci tot ce vom face—totul trebuie să slujească la hrănirea iubitului nostru Iisus. Gândurile noastre trebui să hraneze Gândul Divin—that is, gândind că Isus este ascuns în noi și dorește hrănirea gândurilor noastre. Astfel, prin gândire sfântă, îl hranim pe Gândul Divin. Cuvintele noastre, bătăile inimii, afecțiunile, dorințele, pașii, lucrările—totul trebuie să slujească la hrănirea lui Isus. Trebuie să punem intenția de a hrani creaturile în Iisus.

O iubire dulce mea, în această oră Te-ai transsubstanțiat în pâine și vin. O rog, o Isuse, să fie tot ce spun și fac o consacrare continuă a Ta în mine și în suflete.

Viață dulce mea, când vii în mine, să simtă fiecare bătutură de inimă, fiecare dorință, fiecare afecțiune, gând și cuvânt puterea consacrării sacramentale astfel încât, fiind consacrat, tot ființica mea micuță să devină ca multe ostii pentru a-ţi da pe suflete.

O Isuse, iubire dulce mea, să fiu ostia Ta mică pentru a închide în mine, ca un Ostie Vie, totul de Tine.

¹ Apoștilor inițial

² Prin fiecare păcat mortal, astfel și prin fiecare comunie necuviincioasă, Mântuitorul este, după cuvintele Apostolului Paul, crucificat din nou, adică, ca să zicem, predat din nou morții.

³ Cf. „Orașul Mistical al lui Dumnezeu”, de Maria de Agreda. Vol. II, T.II, B.6, C.10.

Sacrificiu și Mulțumire