Fiu meu, pentru a salva păcătoșii trebuie să știi cum să acceptezi neînsemnările fără niciodată să pierzi curajul și cu curajul de a merge către Domnul. Când te lasă să fii înfumurat și sufocat de ispitiri, vei face un pas înapoi. Aceasta este vicleșugul diavolului care dorește să-te împiedice să mergi pe drumul perfecțiunii. În acest timp de ispită, cheamă-mă și eu voi fi cea care te va conduce sigur prin ispitirile vieții.
În această lume trăiești într-o luptă constantă. Omul se luptă împotriva sinelelui, adică se luptă împotriva propriului instinct și voință, pentru că este încă carnal mai degrabă decât spiritual. Pentru a urma inspirațiile și harul divin, omul trebuie să lupte contra oricât de ce e atras și care îi mulțumește concupiscența, știind cum să renunțe și să se sacrifică propria voință. Astfel, Domnul îl curățește și-i dă puterea să învingă fiecare slăbiciune și iubire de sine, învățându-l să caute ce e spiritual și ceea ce îi face să crească în sfințenie.
Multe suflete nu se pot elibera din lume, din materie, pentru că sunt pline de intenții vane și idei lumii care le duc la ruină și păcat, pentru că diavolul le-a umplut și putrefiat cu otravă. Este necesar să veghi și să rugi pentru a învinge orice rău.
Luptă și cuceresc, având privirea ta unită cu a mea, și așa vei ști unde să mergi și ce să faci. Te binecuvântez: în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Amen!
Am vorbit cu Fecioara și i-am întrebat câteva lucruri despre viața mea și misiunea mea. I-am cerut să rămână puțin mai mult și mi-a răspuns. Cum e blândă ea este! Mi-a spus:
Ți-am zis că te voi pune la dreapta Fiului meu Isus, și nimeni nu va putea să te scoată de acolo, pentru că Fiu meu mi-a permis și m-a poruncit ca eu să te păzească întotdeauna și să-ți ajut în tot. Ți-am permis să ținești scetrul meu în mâinile tale, pentru că eu, Regina cerului și pământului, tăi am dat o mare misiune, o misiune dată de porunca expresă a Celuia care este Domn al cerurilor și pământului, Creatorul tuturor lucrurilor, Acelui la care se va închina fiecare genunchi în ceruri și pe pământ și în iad. Nu te teme! Dacă am fost eu cea care ți-am zis că te voi pune la dreapta Fiului meu, cine poate să te scoată de acolo, dacă este voința Tătălui Atotputernic ca tu să fii acolo?
Domnul vrea ca tu să fii o lumină strălucitoare printre tineri. Copilașilor mei dragi, aveți o misiune frumoasă și importantă de îndeplinit. Domnul v-a ales pe voi, în aceste vremea de sfârșit, pentru a fi cel care va conduce tinerețea de astăzi la Inimile Sale milostive. Visul tău din trecut era o anticipare a unei viitoare vizii, a misiunii tale. Dumnezeu v-a privit cu mare milostenie și v-a ales pe voi. Salvați tinerețea pentru El prin marturie cu ardoare, cu dragoste, cu dedicare, cu toată puterea ta iubirile Sale milostive la toate ele. Făcați ca viața voastră să strălucesc tot mai mult în sfințenie și har astfel încât toți tinerii să se bucure de creșterea spirituală a voastră.
Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă și mulțumiți Domnului care v-a chemat pentru a fi cel care va conduce tinerii timpului dumneavoastră la slava regatului Lui. Dacă vă lăsați să fieți conduși de Domnul și permiteți harului Sălui să acționeze în voi, mulți tineri vor fi convertiți și vor găsi calea care duce la cer prin marturia voastră și credința dumneavoastră față de El. Veți obține pentru duminică și pentru mulți tineri multe haruri. Fiți umili, umili, umili și Dumnezeu va face mari lucruri în viața voastră. Vrea să vă folosească și să facă din voi un semn mare pentru toți tinerii care se distrug cu răul, astfel încât toate ele să ajungă la milostenie. Sunt mereu cu duminică și prin rugăciunile dumneavoastră v-o umplu cu binecuvântările mele materne, precum și virtutile mele, pentru ca voi fi mai plăcut Aluitului. Fiți în pace, și aduceți această pace tuturor copiilor mei cei mai slabi și neputincioși. Vă binecuvântez: în numele Tatălui, al Fiuului și al Sfântului Spirit. Amen!
(¹) Acest lucru s-a întâmplat când mă duceam la Itapiranga, pe 12.05.97, pentru procesiunea de pe 13 mai. Eram în autobuzul liniei Aruanã, care face călătoria acolo, și gândeam că în acea lună vom sărbători ziua Maicii Domnului din Fátima și ziua Maicii Ajutoare a Creștinilor. Mi-a venit la inimă să spun: Cine știe dacă o dată Maica Domnului nu mă va lăsa să țin sceptrul ei? Gândeam acest lucru când autobuzul intra pe drumul care duce spre orașul Silves. La un anumit loc de-a lungul drumului, autobuzul s-a oprit și a urcat o tânără săracă. Avea copilul său mic în brațul stâng și într-o mână ținea un umbrelă albastră. A urcat pe autobuz fără niciun fel de dificultate, trecând prin scări. Multe mamici din zonă, când urcă pe aceste autobuze mari cu copiii pe genunchi, se strădau să urce treptele ușii cu greutate, dar această tânără a urcat diferit față de toate celelalte, majestic și cu o delicatetee impresionantă. A urcat și s-a așezat unde eram eu, pe scaunul lângă mine. Mi-am zis: Poate că aceasta tânăra mamă merge la orașul Silves! Autobuzul a ajuns la stația de autobuze din Silves și mulți au coborât, dar tânără nu. Am gândit încă o dată: Poate că ea merge la Itapiranga! Autobuzul a plecat iarăși și s-a întors pe același drum, urmând aceeași rută ca înaintea. Practic sau pot spune, în acelasi loc, autobuzul s-a oprit și tânăra a început să se pregătească pentru coborâre. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost că nimeni nu a semnalizat oprirea. Șoferul s-a oprit și a așteptat ca tânăra să coboare. Înainte de a coborî, ea mi s-a uitat zâmbind și mi-a spus: Aici, ține umbrela în mâini și dă-o-mi prin fereastră! Am rămas surprins și m-am întrebat: De ce mi-a dat ea umbrella? Cu ea a urcat cu copilul ei, cum ar putea coborî fără ea? De ce mi-a dat ea umbrela în mâini? Când s-a coborat de pe autobuz acesta imediat a plecat și am devenit îngrijorat pentru că umbrela era cu mine și nu o pot da. M-am uitat prin fereastră și m-am gândit: O să arunc umbrella! Și am aruncat-o pe drum. Continuam să mă uit prin fereastră pentru a vedea dacă ea a văzut parasolul pe pământ. Tânăra s-a dus mergând unde era umbrela, a ridicat-o de la pământ și a stat acolo pe drum, privind către mine până când am pierdut din vedere-o datorită distanței. În acela moment mi-a venit la inimă: Era Maica Domnului cu Pruncul Iisus! A răspuns rugăciunii mele și a venit să mă lase să țin sceptrul ei în mâini, așa cum am gândit și cerut! Sceptrul era umbrela mică albastră.
La apariția din 13 mai, la Itapiranga, i-am întrebat pe Fecioară dacă a fost ea care a intrat în autobuz cu copilul și mi-a spus:
Mai ai încă îndoieli, fiule. Nu m-ai cerut tu să ți permită să țin sceptrul meu? Uite, i-am îndeplinit dorința și am venit cu Fiuul meu să-ți dau personal în mâini. Spune fraților tăi că de multe ori eu și Fiuul meu Iisus ne văm vizita personal acasă lor, când mergem să cerem puțin mâncare și apă sau o ajutor, iar ei nu ne recunosc prezența, pentru că inimi lor sunt închise față de Dumnezeu și de iubirea Lui. Ne văm vizita pe toți uneori pentru a vedea câtă dragoste și caritate aveți când primiți și ajutați cei care au cea mai mare nevoie, iar mulți pierd harurile cerului pentru că nu iubesc, nu ajută și nu au inimi deschise față de harul lui Dumnezeu.
M-a atins foarte mult. A fost una dintre oriile când Maica Domnului mi s-a arătat ca o persoană săracă și simplă, cu alți oameni înconjurați de mine care nu au observat nimic din ce se întâmpla sau cum se petrecea. Ceva altceva care m-a impresionat a fost că autobuzul se oprea la anumite momente, fără ca vreunul să-i ceră șoferului să-l oprească. Fecioara l-a făcut pe șofer să se oprească unde ea voia să coboare și să urce, iar el a ascultat. Să fie lăudat Dumnezeu cu Maica Sa Prea Sfântă și Sfântul Iosif pentru tot acest lucru!