Fecioara s-a arătat cu Fiul ei Isus Hristos și Sfântul Arhanghel Mihail într-o viziune pe o pământ în Itapiranga. Mama mea a avut această viziune, fiind la reședința noastră din Manaus. De unde stătea ea, a văzut Fecioara Blajină în Itapiranga, cu Isus și Sfântul Mihail. A explicat că părea ca ar fi atât de aproape de ea. Această apariție este foarte semnificativă și importantă, pentru că se referă la una dintre cererile Fecioarei care va avea multe repercusiuni în istoria aparitiilor: construcția capelei în onoarea ei, a Reginei Pacea. Aici ea arată dorința de a fi onorată cu acest titlu în Itapiranga pentru prima dată.
Vreau să faci o capelă mică aici din paie temporară. Aici, în statul Amazonas, am ales orașul Itapiranga pentru sfârșitul vremurilor. În celelalte locuri unde apar și dau mesajele Mele, se termină deja. Și aici, în Itapiranga va începe.
În aceeași zi, Fecioara Domnului i-a vorbit mamei mele despre moartea fratelui meu Quirino, care s-a petrecut în anul 1989:
Când Fiul Meu Isus Hristos a murit, am avut norocul să purt pe pântecele mele trupul Lui. Capul lui rămânea pe brațul meu drept. Uite.
Mama mea l-a văzut pe Isus, în pântele Fecioarei Domnului, când L-au coborât mort de la cruce.
...dar eu sunt Eu. Și atunci când fiul tău Quirino a murit, nu ai avut norocul să purți trupul lui pe pântecele tale, dar eu și Fiul Meu Isus Hristos am purtat trupul fiului tau pe pântele tale. Uite.
Mama mea l-a văzut pe fratele meu mort, cu capul pe brațul stâng al Fecioarei Domnului și restul trupului în pântecele lui Isus Hristos. Mâinile Domnului nostru Isus Hristos erau deschise sub corpul lui Quirino, ținându-l.
Plânge-te, fiică mea, poți să plângi. Aceasta este ultima dată când vei plânge pentru fiu tău. În ziua morții fiului tău, atunci când ai venit acasă și te-ai așezat pe canapele, oricum ai muri, dar deoarece ai cerut puțin din energia Fiului Meu Isus Hristos și a mea pentru a suporta acest eveniment, căci dacă ai muri disperarea ar fi mai mare pentru soțul tău și ceilalți copii și membrii familiei, ai fost răspunsă, și în acel moment am pus și eu și Fiul Meu Isus Hristos pe tine de asemenea în pântecele noastre. Acolo ai putut să respiri și ai cerut apă pentru a bea.
Ai fost atât de umilă și mică, dar nu ne-ai blestemat nici pe Mine, nici pe Fiul Meu Isus Hristos. Acestea sunt calitățile tale principale. Ti ai spus doar: De ce a murit Fiu meu? De ce? Și am răspuns noi, Eu și Fiul Meu Isus Hristos, din nou: pentru că a vrut să fie un Înger și un Sfânt al Domnului.
Te simți fericită acum deoarece am arătat fiul tău cum este acolo în raiul și îmbrăcat ca un Înger, dar vei fi mai fericită când o să te întâlnești odată acolo în Gloria Domnului. Exact ca melodia mică pe care i-am spus lui fiu meu să-ți învățe în vis pentru a-te consola. Vorbește despre melodia ta:
Leva, Leva, copil suferind
În bucuria celui care va pleca
Cu speranța că o zi vei simți acolo în glorie fericit, fericit!
Va simți acolo în glorie fericit, fericit!
(¹) Fratele Roberto era preotul paroh care i-a învățat mult pe mama mea, când ea era încă tânără și trăia în Amaturá, în interiorul Amazoniei, cu bunicii mei, José Bernardo și Emiliana. El era un frate capucin, care a murit la 10 martie 1989. Era un preot care cerea respect pentru lucrurile lui Dumnezeu. O zi, deoarece mama mea era prost îmbrăcată, purtând o rochie cu bretele scumpe, el și-a luat funia franciscană și a lovit-o pe spate, care era expus exact când ea gândea să intre în Biserică, spunându-i: Nu te gândești să intri în casa lui Dumnezeu pentru Mesă așa, nu? Mama mea, rușinată, i-a răspuns pe drumul ieșirii: Nu, merg acasă să mă schimb!
Singura amintire pe care o am despre el a fost când ne-a vizitat la casa noastră din Manaus, când frații mei și eu erăm încă mici. Când a venit acasă și a văzut că mama mea era prost îmbrăcată s-a refuzat să intre spunând : Vreau să vorbesc cu Dona Maria do Carmo! Mama mea i-a răspuns: Sunt eu! - El i-a spus din nou: Dar, vreau să vorbesc cu Dona Maria do Carmo! -Mama mea a înțeles că o mustră pentru faptul că era prost îmbrăcată și că Dona Maria do Carmo pe care el dorea să vorbească era cea pe care o învățase să fie bine îmbrăcată, compusă înainte de Dumnezeu. Mama mea, rușinată, i-a spus: Un moment, vă rog! - A intrat și s-a schimbat rochia venind înapoi cu o rochie care acoperea corpul ei demn. Fratele Roberto i-a zis atunci: Acum da, vorbesc cu Dona Maria do Carmo! - Și abia după aceea a intrat în casă.
(*) Doamna noastră a folosit un termen diminutiv, ca o mamă care vorbește cu copilul ei mic.
Să-l pictezi pe ce ai văzut și cum l-ai văzut... (mama mea a înțeles că era să picteze vizionarea sa despre Fecioara cu îngerușorii, pe peretele din fața salonului casei noastre)... și scrie cartea ta, care este o poveste foarte frumoasă. Este povestea vremurilor recente și nu există alta asemănătoare. (N. Doamna a Maria do Carmo).
Ceva ziua, Domnul nostru Isus Hristos, i-a zis mamei mele,
Ascultă pe Mama Mea. Fă tot ce îți cere ea. Nu sta doar în picioare. Ești prea conciliant. Acționează. Trebuie să fii umil, bun, milostiv, iubitor și ascultător. Vizitează cei închiși, bolnavii din spital, copiii abandonați, bătrânii disprețuiți și văduvele. Face jertfe. Știi de ce trebuie să fii vigilent.
O altă apariție cu un mesaj foarte important. Iisus exprimă aici dorința Sa ca noi să facem lucruri de milostivire, astfel încât și noi să obținem mila. Nu ne putem rămâne indiferenți la suferințele fraților noștri cei mai sufereți. Este Isus care ne cere acest lucru fiecărui dintre noi.